Între 0 și 7 ani, subconștientul unui copil se formează prin tot ceea ce trăiește în relația cu părinții: emoții, energie, reacții, iubire, siguranță sau respingere.
Un copil poate:
- să se alinieze cu energia și comportamentul părinților,
- sau să aleagă opusul lor.
Dar în ambele situații, el preia tipare emoționale care îi vor influența viața.
Copiii nu învață doar din cuvinte.
Ei absorb felul în care ne iubim pe noi, felul în care reacționăm, felul în care trăim.
Există și perspectiva spirituală conform căreia sufletul copilului își alege experiențele înainte de naștere:
- cu cine să semene,
- de cine să se apropie mai mult,
- ce lecții să trăiască prin relația cu fiecare părinte.
De aceea, uneori un copil poate simți o conexiune mai profundă cu unul dintre părinți,nu din întâmplare, ci ca parte din drumul său interior.
Copiii sunt liberi să iubească pe cine aleg ei.
Cu cât sunt controlați, opriți sau pedepsiți pentru ceea ce simt, cu atât se închid emoțional și dezvoltă răni interioare.
Iar mai târziu, în adolescență sau la maturitate, vor căuta acele locuri, oameni și relații unde se simt liberi să simtă, să iubească și să fie ei înșiși fără frică.
Un copil are nevoie să fie ghidat cu iubire, nu controlat prin frică.
Pentru că libertatea emoțională creează un adult autentic, nu un suflet blocat.
Conștientizează. Iubește. Vindecă.
Lasă un răspuns